Azi, marți, o carte, un prilej de reflecție.
Carlo M Cipolla născut la 15august 1922, cunoscut istoric, specializat în istorie economică medievală și modernă a scris acest eseu analizând comportamentul uman , pentru prieteni și colegi, fiind publicat în anul 1976, în limba engleză, într-o ediție restrânsă dar, datorită succesului avut, a fost apoi republicat în numeroase ediții și traduceri.
Ediția în limba română a cărții a fost publicată în anul 2014, la editura Humanitas.
Ce ne spune Carlo M Cipolla?
De cele mai multe ori suntem puși în situații în care ne pierdem timpul , energia , buna dispoziție din cauza unor acțiuni absurde ale unor indivizi care nu au de câștigat din faptul că ne rănesc și ne provoacă dificultăți și probleme.Un astfel de comportament îl are un imbecil.
Deci, un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi fără a câștiga nimic în schimb, uneori suferind chiar pierderi de pe urma acțiunilor sale.
În ce constă puterea imbecilității?
Indivizii fundamental imbecili sunt periculoși și dăunători pentru că oamenilor raționali le este greu să înțeleagă un comportament irațional.O persoană inteligentă ar putea înțelege acțiunile unui răufăcător pentru că acțiunile acestuia au un scop logic chiar dacă imoral.Răufăcătorul își dorește să iasă în avantaj și cum este înzestrat cu inteligența necesară pentru a găsi un mod care să aducă un câștig atât lui cât și altora, va ieși în avantaj provocând, desigur, dezavantaje.
Un astfel de raționament este greșit dar logic și prin urmare, previzibil.Pentru că dacă poți prezice acțiunile și intențile cuiva, adesea te poți apăra de ele.
La un imbecil acest lucru este imposibil.Atunci când te confrunți cu un imbecil, poți fi luat întotdeauna prin surprindere sau, chiar dacă nu te va lua pe nepregătite, tot va fi imposibil să te aperi împotriva lui deoarece nu are niciun fel de structură logică.
Persoanele inteligente nu observă uneori capacitatea distructivă inerentă a imbecililor pentru că au tendința de a se concentra pe propriile sentimente de automulțumire și superioritate în loc să declanșeze mecanismele de apărare.Uneori există tendința de asociere cu imbecilii, în folosul propriu, dar asta îi oferă imbecilului libertatea de a-și exercita talentele și chiar dacă va putea fi manevrat cu succes într-o anumită măsură, reacțiile imbecilului sunt imposibil de anticipat.
Non imbecilii vor subestima întotdeauna influența negativă a imbecililor.
Imbecilul este deci, cel mai periculos tip de persoană, mai periculos decât un răufăcător.Iar procentul imbecililor este o constantă care nu este afectată de nicio variabilă socioculturală, istorică, spațiu ori timp.
O societate aflată în declin și o societate aflată în expansiune au același procentaj de imbecili,cu diferența că într-o societate în declin membrilor imbecili ai societății le este permis să devină mai activi și să ia decizii și astfel le crește influența, crește și numărul celor cu înclinații spre imbecilitate iar aceștia ocupă, predominant, poziții privilegiate.
Când imbecilii ocupă poziții privilegiate provoacă tuturor celorlalți membri ai Cetății, prejudicii greu de înlăturat iar telosul aristotelic al vieții omenești este pus între paranteze.